Grasul

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din multele haite lupeşti… un lup… dar nu orice fel de lup… Vă gandiţi unul fioros, agresiv viclean… sau chiar parşiv? Dacă aşa… vă înşelaţi amarnic… pe bune… aici vorbim despre un lup gras… sadic, nu? Şi lupul ăsta gras avea o problema fundamentală… nu putea să se oprească din mâncat… Şi uita aşa stătea creatura noastră obeză pe o buturugă in pădure… ronţăind ciolanele unui vânzător ambulant când auzi zgomote… mă rog in afară de maţele sale ghiorăind deja de foame…

- Paşi? Am crezut că am terminat cu convenţia vânătorilor acum 5 minute… ce dracu?

Se ascunse în spatele unui tufiş mare si incepu să îşi holbeze ochii injectaţi de grăsime… Paşii se apropiau… după ce trecură paşii o zări în urma lor pe o fetiţă… mamă, mamă… cu o glugă roşie în cap şi cu o traistă Armani plina numai cu scofeturi… Dupa ce îsi reveni animalul de la sclipoceala iminentă a „blingurilor” de la gatul fetei se gandi…

-Ce bunăciune… *ghior* …ah ce-aş mânca ceva… şi vanzătorul ala mi-a lasat un gust nasol în gură… *fluierat*… aloooo… fata!

- Yo, wassup W. Care-i treaba?

- Păpuşe… unde-ţi este calea?

- La babaciunea de bunică-mea… ca dupa ce a dat colţu’ martalogu’ de gagică-su, a dat hipiotismu-n ea şi ma pune sa-i duc rahaturi de mâncare…

- Nu mai spune, tu… şi femeia unde are reşedinţa?

- Vorbeşti ca nasoala de mama, dog… stă la vila de langă lac… de parcă a pus-o dracu’ să se mute la pădure, o vilă în Pipera sau mai bine un loc în Belu nu era de ajuns… lua-o-ar toate alea…

- Bine, păpuse, du-te-n drumu’ tau… poate mai dăm unu-n altu’… ciao…

- Later W…

„Ce bună e” gândi grasu’ ah… si cred ca te saturi măcar de la ea… ia s-o vizitez oleacă pe bunicuţă…

Şi lupul nostru… gras şi diftuit de la atâta vânzător ambulant şi cu atâţia vânători care-i cam ieşeau pe nas începu a merge greoi pană la vila bunicii…

- Cioc, cioc…

- Cine-i? Raspunse o voce subţire de după uşă.

- Pizza, mamaie… Dublu branză fără ceapă?

- Scâââââââârţ… nu am comandat da mi-a foame oricum

- Bufffff…… luate-ar dracu’ de babă nehalită… spuse lupul in timp ce-o târaia spre pivniţă… Tronc… şi să te mai aud comentând ca nu te las să stai jos in troleu… scârbo…Spuse lupul în timp se-şi urca slanele obosite de la atâta mers şi târâit de babe…

Ia să vedem ce ţoale are baba… Hopa… asta nu cred că are ce căuta aici…

Aşa şi este… ce să facă o pensionară cu asemenea lenjerii… Victoria’s Secret… scarbit lupul închide dulapul şi trece la următorul… îngrozit de conţinut… lupul se bagă direct în pat şi nu se mai îmbracă cu nimic…Ce era în dulap, intrebaţi? Păi ceva ce nu trebuia să aibă intr-un dulap o femeie de vârsta aceea… un amant cu căluş la gură… haine sado-maso… bice… catuşe… şi câte altele…

Revenindu-si din şoc… şunculiţă îşi mişcă burta ghiorăindă deja de foame şi se infrupta din amantul suculent… gustul de vânzător dispăru dar căluşul acela îi cam rămase în gât… Sună la uşă

-Cine-i? Spuse lupul cu gral tare şi gros… realizând de tâmpenia care o făcuse rectifică cu un glas subţirel… Cine-i?

Uşa se deschise… se auziră iar nişte paşi. După ce alungă paşii din casă, lupul se băgă din nou în pat…

Se auzi din nou uşa… uitându-se chiorâş pe uşă, slăninuţă o vede pe tânăra şi gustoasa rapperiţă cum intră pe uşă…

- Glugă Roşie… ce faci, mamaie?

- Săr’na mamaie… ce mai faci…. Mamăăăăăaa da să n-am parte ce ocheane ti-ai băgat…

- Ca să te văd mai bine…

- Mamăăăăăăăăăăăăăăă, da ce dentitie babană ai pe tine… Ce-i cu ea? De unde ai luat-o…

- Auzi fiinţă… dacă ai chef de întrebări stupide sună la info-line… Termină lupul după ce îi execută un cap în gură şi o lăsă pe Gluga Roşie pe jos…

- O duce şi pe ea în pivniţă… le mănâncă pe amândouă dintr-o bucată, îşi ia şuncile şi pleacă…

Ieşind pe uşă aude un beat fain şi ascultabil…

„La uşă bate cineva,

Eu sunt capra mamă

Cârnaţi de Pleşcoi v-aduc

Şi mici fără zeamă..”

Lupul minunat de faptul că până şi capra are piese făcute de Moga, reţine rima şi se pregăteşte… Dupa 15 minute acţionează… Bate la uşă… şi începe pe un ton căpresc dar cu o tentă de grăsime adăugată

„La uşă bate cineva,

Eu sunt capra mamă

Cârnaţi de Pleşcoi v-aduc

Şi mici fără zeamă..”

- Grasule, ia metri că avem vizor… ce ţăran te-a făcut lupoaica… A întrebat de tine aseară… Aşa grăiră trei voci pe rând din casa caprei…

- Lua-v-ar dracu de spurcaţi, fi-v-ar crucea şi neamu’ vostru de libidenii… Răcni lupul în timp ce-şi fâlfâia slana şi rupea uşa… De uşă de metal n-ati avut bani stuchi-v-ar satana… Şi dupa ce îi batu cum nu mia fuseseră bătuţi niciodată, îi mâncă şi pe ei.

Uitându-se prin casă să vada daca poate şterpeli câte ceva, burtică il zăreşte pe ţap care stătea întins pe canapea cu plasma dată pe HBO, leşinat de beat ce era…

- Pe acesta nu-l pot mânca că e toxic lua-l-ar dracu… da am o idee ca să-i vin de hac…

Aşa că lupul îi luă telecomanda, îi dă sistemul audio pe mute… Apoi schimbă pe canalul cu filme 18… Pune mâna pe un pix şi lasă un mesaj…

„ Am ieşit la joacă împreună cu Gluga Roşie, care nu e o stricată ( aşa zice tati ) şi suntem cu ea în casa părăsită pe insulă. P.S.: Gluga a zis că o să ne arate un joc fain si că o să ne lase sa îl jucăm cu ea, pe ea… ce-o fi însemnând asta… Venim târziu.”

Fericit de cele făcute, lupul îşi ia tălpăşiţa înainte să se întoarcă mama capră şi să facă prăpăd… Mergând pe cărare, lupul luă o piuneză în talpă… Spurcând amarnic zări doi copchii, după mutre frate şi soră, cum vorbeau…

- Hansel… ce idee bună cu piunezele astea… acum n-o să mai păţim ca data trecută cu firmiturile.

- Aşa este, Grettel, acum o să ne întoarcem acasă înainte sa creadă ai noştri că suntem cu Gluga Roşie.

Privind uimit lupul, nu apuca să reacţioneze, poate din cauza slăninii, când apăru o arătare cu o aluniţă pe nas cât jumate din burdihanul său care deja dădea semne de înfometare.

- Ce copii sănătoşi, exclamă arăratrea înainte sa-i mănânce dintr-o bucată…

Uimit şi flămând, lupul tresări dintre boscheţi şi mâncă arătarea de parcă nu mai era ziua de mâine… Sentimentul de Kinder Surprise nu-l lăsa în pace…

- 3 în 1 să moară mama… ce tare a fost…

Mergând mai departe găseşte casa arătarii… casa de turtă dulce…

- Ce tare… parcă-s în reclama aia… „ Auzi, babo, lasă vrăjeala…”, mamă, mereu am vrut să spun asta…

Obezel încearcă uşa.. evident închisă… se duce prin spate… ce să vezi… două cuşti mari în una înghesuiţi 7 pitici flămânzi şi în cealaltă… păi în cealaltă cine putea fi în afară de surorile Glugii Roşii, cele doua fete, 500 de mii servicii complete, Albă ca…….. Zăpada (băi perversule) şi Cejupâneasa… Flămând fiind, lupul haleşte piticii ca pe nişte croisante 7days şi apoi se duce la cuşca ăstorlalte două…

- Surorile 50 de lei şi faci ce vrei… Mi se pare mie sau am nişte bani în buzunarul acesta spart… Heh..

Spunând astea lupul le mancă şi pe ele stăpânindu-şi foamea care deja se făcea prezentă… Termină şi casa, ca un desert bine-meritat şi pleacă mai departe. Pe drum întâlneşte o turmă de oi…

- Am pus-o de-o gustărică, îşi zice şunculiţă, şi se pune la pândă…

- Mioriţă laie, laie bucă laie, de trei zile-ncoace iarba nu-ţi mai place… hai mă omule… e iarbă de calitate… eu am rulat-o… ce dracu’ e cu tine…

- Baciule, behehe behehe, stai c-o simt *tuse*… o să ne mănânce lupul acela gras… hahahaha….

- Oiţo, tare marfa nu?

Ne fiind în stare să îşi potolească foamea crascândă îi mănâncă pe toţi cu fluiere, jointuri şi toate… Şi pleacă burta ambulantă în căutarea de noi surse de hrănire… Numai la fasolea cea uriaşă a lui Jack… sau la Harap-Alp şi prietenii săi pe care îi mâncase ieri… Şi îşi aduce aminte era cineva pe care scăpase de la îngurgitare…

- Mamăăăăăăăăăăăăăăăăăăaaa, la ce foame am eu acum îmi trebuie ceva mare şi mult… ia să caut eu paşii ăia…

Îi caută îi găseşte şi îi mănâncă… dar mare greşeală face lupul nostru corpolent… căci paşii le dau nefericiţilor din stomacul său puterea şi voinţa de a da din picioare… Şi dupa 5 minute de indigestie severa, lupul nostru crapă… odată cu toti cei din stomacul său… măcar s-a facut dreptate… ochi pentru ochi, enzimă pentru enzimă…

- E, cam aşa e povestea măi Ioane a lu’ Crangă… termină capra mamă povestea, uitându-se la Ion care număra câte scântei făcea focul… iarba Il ajunsese…

- Ce? Vorbeai cu mine? Hăhă ce urechi de capră ai… hăhă…uite ce iepuraş alb fumos… Ţup, ţup…. ţup, ţup…

- Eşti varză omule….ai priceput ce vreau eu să scrii în cărţile alea ale tale?

-Parcă ceva de un lup flămând de slab ce era care crapă din cauza unui vânător că mâncase 2 tipe… Şapcă Vişinie şi Mamaie…

- Vezi ai priceput… mă rog… parţial… dar copilaşii nu tre să ştie detalii aşa picante… merge aşa.. cred. Hai, treci şi scrie, bărbuţă… mâne ai deadline… mişcă…

- Dar nu vreau, mami…

- Taci!

De aia te iubesc, dragă liceu…

De când am păşit pe porţile liceului, de fapt cu puţin înainte, am început să aud laude cum că aici se găseşte elita elevilor romaşcani şi că aici se fac performanţe, că toţi oamenii de renume ai Romanului au învăţat acolo, iar eu, ca orice bobocel ascultător şi bine-voitor, am înghiţit pălavrăgeala luând-o ca atare… Dar ce aveam eu să observ în acest liceu este:

Chiar dacă faţada este impunătoare, asta nu opreşte „mizeria” din interior să existe… mă refer aici la faptul că, atunci când cineva aude de Roman-Vodă, se gândeşte automat la acea clădire veche din centru, cu un aspect vechi dar ingrijit, cu acea senzaţie că sălile de clasă sunt mari şi încăpătoare… Pe de o parte dau dreptate acestor impresii, dar chiar dacă unele clase sunt mari şi spaţioase, sunt şi nişte cămăruţe mici (5×3 m) care sunt considerate tot clase, în care ar trebui să încapă 25 – 30 elevi de liceu, nişte bănci, o catedră, o tablă şi o sobă ( că de calorifere…) Asta vorbind doar de un corp… pentru că orice „colegiu naţional” are mai multe clădiri şi Roman Vodă nu face excepţii. Iniţial am crezut că acea clădire faină mă va găzdui în „cei mai frumoşi ani ai adolescenţei” dar… din nou m-am înşelat… corpul D… zis şi „la şobolani” ( şi încă nu ştiu de ce ) avea să facă acest lucru… Să menţionez oare că acesta era fostul internat, şi că într-o „clasă” de azi dormeau o mână de liceeni înainte? Greu de crezut dar unde se simţeau îngrămădiţi nişte copii acum se simt şi îngrămădiţi şi sufocaţi de 2-3 ori mai mulţi. De ce nu aduc clasele 5-8 în D, ei sunt mai micuţi şi nu prea au nevoie de clase de 10-12 x 5… Deci de aici se naşte o întrebare… Câte clase din D se pot face din una din A? Încă un lucru care e paradoxal, dacă tot suntem la capitolul săli ce clasă? Cum este posibil ca într-o clasă la un elev dintr-un capăt să i se umfle gătul de frig şi altul din celălalt capăt să gâfâie din cauza căldurii care te usucă. Bun… 1 – 0 pt CNRV.

Alt lucru de care m-am izbit cu faţa este sistemul de notare. În mod normal, în România sistemulo de notare este de la 1 la 10… dar nu şi la Roman-Vodă. Pentru că este „un liceu de elită” aici sistemul de notare este de obicei în baza 6 sau 7. Adică, în alt fel pusă problema, am ajuns să mă bucur ENORM de mult când servesc un 6 la obiectele de profil, totul depinde de sistemul profesorului… la unii nota 6 valorează cât un 10 la alţii, alţii nu pun niciodată note mari, fiindcă nota 10 este pentru o lecţie spusă cuvânt cu cuvânt aşa cum a fost predată… Şi în plus… nu este niciodată mare lucru să îi spui unui profesor că a greşit undeva… „era pur şi simplu o altă formulare”… 2 – 0 pt CNRV

Dacă un profesor începe o propoziţie la fel ca 99.9% din populaţia României plus alte populaţii globale, cu vocala „ă” ( variante globale: „erm”, „ah”, etc.) este ABSOLUT O.K. Dar să nu care cumva să facă la fel un elev, că vai de mama care l-a făcut. O propoziţie începută astfel înseamnă 1-2 puncte scăzute din notă, care dupa cum am zis mai sus, oricum nu e strălucită. 3 – 0 pt CNRV

Întotdeauna dacă profesorul vine cu 5 minute înainte de clopoţelul care omoară pauza şi un elev intră după el, acel elev are AUTOMAT, o absenţă frumoasă trecută în catalog… Şi chiar dacă în acel catalog scrie undeva mare că absenţa pusă la începutul orei pentru întârziere se motivează până la sfârşitul acesteia, la Roman-Vodă această obligaţie este pasată intre profesor şi diriginte… Profesorul zice că dirigintele motivează absenţele, dirigintele invers… Uite aşa se adună absenţe chiar dacă ai fost la oră. Şi să nu mai spunem ce panaramă va face profesorul în cauză cânt işi termină de predat materia la fix sau chiat după ce s-a terminat deja pauza… 4-0 pt CNRV

Ziua notei X, unde x variază de la 5-10 la obiectele care nu sunt de profil, şi mai ales la limbi, înseamnă că toţi elevii ascultaţi în acea zi, vor primi nota X… Chiar dacă cel ascultat următoare oră este întrebat acelaşi lucru şi răspunde la fel de bine ( sau de rău ) va lua nota X din acea zi… Ce frumos… 5 – 0 pt CNRV

Când un elev răspunde la o întrebare şi profesorul zice că nu-i corect, dar apoi ca să valideze acelaşi răspuns la alt elev (pentru o notă evident), automat primul răspuns nu era acelaşi… deci primul ia 3 că nu şi-a învăţat iar al doilea se mândreşte cu un 5 sau 6…

6 – 0 CNRV

Încă un lucru care nu îl înţeleg, este faptul că părul lung la băieţi nu este înghiţit… dacă nu i se pare domnului sau doamnei profesoare că are lungimea corectă, eşti catalogat ca având ţinută indecentă şi eşti torturat cu epsiloni şi lebede până ţi-l tai… Mie sincer mi s-ar părea corectă clasificarea ca „indecent” dacă jumătate din fete n-ar avea piercinguri pe oriunde posibil, nu ar avea părul vopsit în toate nuanţele de roşu, roz, albastru, mov, etc. şi dacă n-ar fi şi băieţi la fel… Adică eu sunt catalogat ca „borfaş de la colţul blocului” că încerc de 2 ani să-mi las parul să crească iar ăla care are părul vopsit şi făcut ţepi este absolut normal… O.K… Dacă părul lung e aşa normal de ce nu vad şi eu toţi profesorii cu tona de gel în părul vopsit şi toţi borfaşii care stau şi lasă mormanul de flegme, seminţe şi mucuri de ţigară, cu părul prins în coadă 7- 0 CNRV

Ştim cu toţii bine că nu demult nişte eleve CNRV-iste şi-au luat zilele, păcat sincer, iar trecând de faptul că tot ce era rocker în oraş era blamat (din motiv că şi fetele cu pricina ascultau şi ele rock), profesorii au avut o atitudine pozitivă mereu.. o atitudine care ne-a ridicat tuturor moralul… Ce pot spune, faptul că încă sunt văzut ca un mic ”satanist” de toti profesorii, acele cuvinte care ne erau adresate erau frumoase… „ Tu eşti rocker? Sper să nu te spânzuri şi tu…”, „ Lasă fularul acela, că poate cine-stie ce gânduri ai…” „ Roman-Vodă e bântuit… trebuie să aducem soborul de preoţi să-l scoată pe dracu’ din voi…” şi multe altele… Încă mă gândesc ce se întâmpla dacă se omorau nişte manelişti… atunci ce făceau? Ne exorcizau pe toţi ca sa-i scoată pe Guţă şi Minune din noi? Mă îndoiesc… 8 – 0 pt CNRV

Acum înţeleg de ce Roman-Vodă e aşa de special… pentru că dacă îţi doreşti să fii un „elev bun” nu trebuie să inţelegi ce rahat mănâncă dascălii, ci trebuie să fii un introvertit pe modelul comunist: ne îmbrăcăm la fel, gândim la fel, suntem la fel, ca să fim pe placul lor… Nu contează ce părere ai tu… creierele tuturor trebuie spălate în mod identic, fără excepţii… Nu contează ce probleme ai tu… trebuie să faci faţă… nu contează ce vrei tu de la viaţă, de vrei sa fii doctor, inginer-constructor, informatician, că vrei să speli babe, că vrei să culegi, că vrei să nu faci nimic toată viaţa, trebuie să înduri aceleaşi căcaturi scoase de nişte cretini care nu ştiu că unui copil nu îi pasă de logaritmii şi de trigonometria, şi de izomerii, şi de teoriile cinetico-moleculare ale lor… şi nici de cât de artist era Eminescu, nici cât de chimist era Neniţescu, nici ce probleme psihologice are cineva, nici de nimic… Nu contează cât de lung am părul, mai presus e cât şi cum vă înghit rahaturile şi cum vă fac posibil să aveţi un serviciu plătit prost… Dacă pe voi nu vă motivează nimeni, asta nu înseamnă că trebuie să vă răzbunaţi pe noi… Noi ne chinuim de-o viaţă să intrăm la un liceu cât mai bun, iar voi vă bateţi pula de noi de parcă stăm acolo pe banii şi răbdările voastre… CNRV bate cu 8-0, felicitări dărâmate-ai cu tot cu dascăli în tine…Îţi mulţumesc şi să te ia dracu’ că m-ai enervat…

 

*much-later edit* : recunosc faptul ca nu mai vad situatia asa… ce vreti, era supararea unui copil de a IX-a fata de idealul care i-a fost spulberat… I’m fully aware that things are not that way… In schimb multumesc celor care inca mai citesc acest articol dupa atat timp… Oricum, recunoasteti ca liceul nu a fost asa cum va inchipuiati ca avea sa fie!