“vichend” aglomerat pentru cerber… prea aglomerat pentru bunul plac… de la realitatea ca oricat de trendy si fancy ar fi ajuns urbea noastra fitoasa, tot niste tarani fac parte din ea, si asta nu o sa se schimbe niciodata, pana la faptul ca am avut o oarecare tangenta cu punctul de a muri strivit sub masina… deci
trezit mahmur dintr-o betie palpitanta, m-am imbarcat impreuna cu persoanele materna si paterna, intr-un drum spre ruralitate (adica m-am dus mahmur la tara…), si dupa o zi plictisitoare impreuna cu pepsi, tvr1, psp si burnout dominator, am dat sa plecam inapoi, mda… si din una in alta am ajuns ( pe intuneric evident, astfes incat sa se strice toate planurile posibile de baute eventuale ) la niste rude obscure, care n-au absolut nici o importanta in explicatie…
in sfarsit plecam acasa… home sweet home, and more pepsi…
dar cu una peste alta am ajuns cu jumate de masina atarnand deasupra (*ahempleonasmahem*) unei prapastii care ar fi durut cu siguranta…
din cate auzisem eu, in situatii din astea iti vezi viata toata, ca un film. acum nu stiu care a fost problema, ori n-am facut eu nimic interesant in viata asta sau nu e adevarata zicerea… dar cert este un lucru… sa impingi o masina care sta suspendata pe jumate deasupra unei prapastii asta pe langa o mama care isterizeaza ca nu se mai urca cu tata in masina EVER… pe langa un tata care se blocase cu piciorul pe acceleratie, incercand nebuneste ca sa iasa singur de acolo, si eu zbierand sa se potoleasca dracului amandoi si sa ma lase sa imping (si injurand in minte ca pierdusem un campionat de burnout )… aha si crapand de nervi ulterior ca nu am putut fuma si eu o tigara dupa toata harababura asta.
pana la urma din toate astea am ramas cu o singura invatatura…
i need to get a life? but i’m a gamer, i don’t need a life, i have many lifes!
si am spus ca traiesc intr-un oras de tarani? ok..