copiii si energizantele

Of, of… Cum sa incep? Azi dimineata am dormit pana tarziu si eram sa intarzii la scoala… Imi pun trei haine pe mine, iau rucsacul in spate si imi pun castile in urechi si o iau la pas grabit spre Purgatoriu… sau scoala sau cum se spune prin partile voastre… Ironia cretina este ca in drumul meu spre liceu trec pe langa fosta mea scoala generala care e acum sub dominanta multor “noobi” care cica sunt viitorul tarii…

Si cum treceam eu pe acolo, injurand de toti dumnezeii ca nu mi-am baut cafeaua, iata ca trec pe langa un plod… de clasa a patra cel mult… un baietel caruia nu i sa ingrosat vocea si nici nu i s-au lasat “bijuteriile” ba chiar mai rau, Doamna Pubertate nici macar nu a auzit de fata lui, un copil necopt, care la fel ca toti copiii de varsta lui sunt PREA plini de energie, care statea smechereste rezemat de un gard ruginit si sorbea nonsalant dintr-un RedBull…

copil de clasa a patra + energizant = copil atomic… nici nu vreau sa-mi imaginez ce efect avea asupra lui licoarea care pana si mie imi da insomnii acute si care ma face sa imi omor mouse-urile de atata dat click pe “sutmble”. Stiu, stiu un copil cazut prada campaniilor de marketing care sunt asa de efective incat te pot face sa-ti mananci propriile mizerii crezand ca sunt cine stie ce miracole gastronomice.

Stiu ca pare cool la varsta aia sa bei bauturi interesante si mult mai scumpe decat o doza de cola (pepsi sau coca). Dar pentru copii ar trebui facute bauturi “cu gust de energizant” fara toata taurina si cofeina si toate cacaturile alea care ar trebui sa dea energie sau, ma rog, sa creasca tensiunea in vene and stuff… La fel cum este sampanie pentru copii care are acelasi gust ca sampania normala numai ca nu are alcool, ( si bere la fel da aia e “pentru soferi *wink*) asa ar trebui sa fie si energizante pentru copii… daca ar exista asa ceva nu ar mai fi atati parinti stresati ca onania lor are ADHD, ADD… Onania dumneavoastra tocmai a baut un energizant si a mai mancat si ceva dulce (probabil un snickers) si de aia nu poate sta locului… Sau ma rog eu prefer sa vad cat mai multi copii indopati cu pastile calmante decat multi nesuferiti hiperactivi…

Si mi-am baut cafeaua pana la urma…

eminescu was emo

Eram în clasă ieri, în timpul orei de economie, şi în timp ce mă strofocam să fiu atent la ce zice profu’, la cât e ceasul şi să pretind că sunt serios, mi-am închipuit un lucru. Ce fel de copii ar fi fost scriitorii pe care îi studiem la şcoală. Ce fel de tineri ar fi fost dacă ar fi trăit în zilele de azi, evident.

Primul în gând mi-a venit Eminescu, marele geniu indubitabil. Cum s-ar fi comportat el în era computerului şi internetului? Păi cum? Ar fi fost în primul rând blogger. Ar fi avut un pseudonim de genul “geniupustiu”, un blog cu multe view-uri venite de pe pagina lui de hi5. Ar fi fost un adolescent trist şi neînţeles care şi-ar publica poeziile fără sens şi întamplările care l-au făcut să-şi plângă de milă până când adoarme.

Bineînteles că Eminescu ar fi fost emo, un adolescent răzvrătit care merge la şcoală cu căştile de la MP3 în ureche, ascultând formaţii obscure şi încercând să-şi aranjeze cât mai bine şuviţa de păr peste ochi fără să-şi strice liniile de dermatograf negru de la ochi. Ar purta blugi strâmţi, tenişi negri cu cranii şi un tricou mulat cu simboluri dubioase sau cu nume de formaţii macabre.

Eminescu ar fuma Kent pe la colţuri, ca să nu îl vadă profesorii şi şi-ar da jos cerceii din buză şi sprânceană ca să nu intre în belele. Cu siguranţă ar sta neobservat în ultima bancă, atunci când nu chiuleşte, desigur, o bancă mâzgălită cu tot felul de cruci, pentagrame, versuri din melodii şi cranii în abundenţă.

Ar sta în pauze şi în timpul liber cu prietenul său bun Ram sau John, mare fan al genului hardcore, care cântă la chitară dar încă nu a învăţat să o acordeze şi care se dă fan înfocat Metallica dar nu ştie să numească nici membrii formaţiei, darămite două albume. Împreună îşi doresc să facă o formaţie numită “Luceafăr”, dar în afară de chitara lui Creangă nu au decât un potenţial talent în a scrie versuri.

Mihai, sau mai bine Mike, că aşa e cool, să te cheme ca la Linkin Park, ar fi genul care şi-ar face poze pentru hi5 singur, din unghiuri cât mai caudate, numai ca apoi să le modifice pe calculator, ca să arate cât mai fain şi mai trist ca apoi să devină vorba grupului de prieteni de pe net care îl consideră un fel de erou pentru stilul său rebel.

Vero, prietena sa de câţiva ani încoace este mereu alături când Mihai e deprimat. În zilele ploioase stau îmbăţişaţi pe canapea ascultând balade rock. Camerei lui îi zic “Bojdeuca” pentru că limbajul arhaic e foarte retro şi a fi retro este foarte la modă. Ea l-a pus să-şi lase barbă pentru că a fi emo şi a avea cioc este un lucru absolute necesar.

Vineri seara iese în oraş cu prietenii săi care îi seamănă leit în stil şi comportament. Stau în skate-park şi beau bere la PET. Ram vine de obicei cu chitara dezacordată şi după ce căntă mereu acelaşi repertoriu, îl acompaniază în funal pe Mihai când acesta îşi recită ultimele creaţii. Aceste ieşiri sunt numite din amuzament “Convorbiri Literare” şi sunt foarte apreciate de toţi eventualii participanţi.

Viaţa lui Eminescu ar fi fost în mare aceeaşi, dar de nerecunoscut faţă de varianta reală pe care o ştim cu toţii. Oare câţi Eminescu nedescoperiţi există astăzi, fie ei ignoraţi de lume şi consideraţi fără valoare, fie ei ignoranţi, fiindu-le frică să se afirme de frică să nu fie considraţi ciudaţi şi respinşi de societate.

*later edit* – Am recitit textul şi alte comentarii aferente de pe eminescu-mon-amour.blogspot.com şi dau dreptate celor care mi-au criticat greşelile. Prin urmare am corectat ce era de corectat.

cerber is no longer AFK…

Okay so here I am back, blowing the dust off this thing here… It’s been a long time since I’ve posted, many things have since filled my time, many things have changed, and in the true definition of blogging, I’m still single

Since the last post (which was in the time when I was reviving birds with Jesus…) I’ve done some things to make my head lighter and my life more stress-free…

I am no longer dreading the math exams which I had to take (I am sure you read the post where I was served with 2 consecutive marks of 1(one)) for I have moved to a less stressful profile… Let’s just say I do more history than I had ever dreamed and not more math than I wanted…

I am now filling my time with a little web-comic of my own, one that allows me to rid of some stress and to practice my drawing…

So I’m glad to be back and to see that my little corner of blogosphere has kept on being viewed…

As a new beginning I hope that I can entertain you more than my old self did because after all making people laugh is the best thing I can do in life (well except other small things, let’s hope)