amintiri

ce nostalgic sunt zilele astea! nu stiu ce se intampla cu mine, dar imi place

mi-am adus aminte de o intamplare careia la vremea aia nu i-am dat importanta dar care acum o inteleg mult mai bine.

eram prin clasa a sasea, mare copchil idiot mai eram, ca sa nu mai zic de problemele care le aveam din cauza ca eram (si inca sunt) un pic supra-ponderal (ca sa ma exprim frumos), eram prin clasa a sasea, deci, cand m-am gandit ca toate belelele (oare cati de “le”?) mele legate de copii tampiti care se luau de viata mea aveau sa se termine.

ma gandisem sa imi cumpar un spray paralizant si sa le dau un flit in figura daca se mai perinda vreo unul pe langa mine, da cum nu aveam bani decat sa imi imbogatesc colectia mea de cartonase cu pokemon, am apelat la o solutie cat se poate de DIY.

am gasit prin casa, in unul din sertarele in care evident nu aveam voie sa umblu, chiar daca acolo se gaseau cele mai marfa chestii, un cutitas mic si neascutit care se camufla ingenios intr-un desfacator de sticle. pe dinafara era doar un cilindru metalic frumos gravat. parea solutia ideala. l-am agatat la chei, si l-am tot purtat cu mine, cat a stat legat la chei, nu am scos niciodata lama pentru ca, fix in acea perioada, toti marlanii cu care aveam probleme m-au cam lasat in pace (si nu din cauza obiectului discordie).

totul bine si frumos pana intr-o zi cand, dupa ce am iesit pe usa cu gandul sa ma duc la scoala, am bagat mana in buzunar sa scot cheile ca sa incui, brelocul meu fusese inlocuit cu o minge micuta de baschet.

mi-am zis ca l-au schimbat parintii dar nu mi-a trecut prin minte nicidecum ca un copil de varsta aia nu avea ce cauta cu asemenea breloc asupra sa, mai ales ca singurele locuri pe care le frecventa erau scoala si o sala de internet mai curata.

dar, deh, timpul a trecut, si patania a fost uitata, dar abia acum dupa 6-7 ani realizez cat de subtili au fost parintii mei, oricare din ei ar fi facut gestul. desi pe loc puteam sa ma supar ca m-au controlat prin buzunare (pe loc chiar nu mi-am dat seama, ce prost eram…) dar acum inteleg ca au facut un lucru bun.

si iata, inca o lectie de viata care continua sa fie la fel de proaspata ca in prima zi

acum ma duc sa ma uit la “The Strutter” pe net

so long PBF comics

am aflat de pe “tuburi” ca Nicholas Gurewitch creatorul Perry Bible Fellowship se lasa de meserie. pacat, deoarece un asemenea talent atat artistic cat si in domeniul poantelor merita laudat si incurajat sa continue…

lumea webcomicurilor il va tine minte…

CNRV e o adunatura de egoisti

Ca rasplata pentru faptul ca toate concursurile scolare sunt anuntate numai cui trebuie si intotdeauna am aflat de ele dupa ce s-au anuntat castigatorii, voi alege sa continui vendeta mea impotriva acestui liceu infect cu glazura de ciocolata.

Stiu ca ceea ce fac nu e bine si chiar mai mult nu e decat o picatura in oceanul urei cenereviste, dar nu mi se pare normal ca pentru concursul cangurul, pentru olimpiade si altele se poate anunta la fiecare clasa, dar cand vine vorba de o gaselnita de a unui profesor, in evidentul egoism de care da dovada orice roman oricat de nesimtit ar fi el, acesta va anunta doar elevii proprii, chiar daca logic si cu bun simt, ca sa nu mai zic de corect ar fi sa se trambiteze la noul post de radio intern, si eventual sa se anunte toti profesorii ca apoi acestia sa spuna la clasa ca undeva si candva are loc un concurs interesant, ca astfel toti amatorii de senzatii extra-curriculare sa poata participa in voie… Nu asa sunt mai multe sanse ca liceul sa se faca cunoscut si sa iasa din latrina in care se afunda din ce in ce mai mult?

Ba mai mult, nu ar fi frumos, daca tot se comporta ca niste imbecili, sa ne scuteasca toti profesorii de teoriile despre cum sa fim cenerevisti si cum sa reprezentam liceul in afara sa si de materia incarcata cu si mai multe detalii decat e deja plina varata pe gat ca si cum ar indopa curcani. Pai, mai idiotilor, nu o sa faceti niciodata performante cu ipocrizia voastra avand in vedere ca sansele acordate elevilor nu sunt nici macar pe departe egale.

M-am saturat sa tot aud de performante ale elevilor cenerevisti de peste tot…

In ziare se mananca rahat pretutindeni si asta e trist. Un articol despre un tip pe care il cunosc si despre care stiu ca e foarte talentat si merita felicitat, a castigat un concurs de fotografie organizat de Orange… Ma bucur enorm pentru fericita sa realizare, dar cand si eu am castigat un concurs de fotografie, cel organizat de Vodafone cu ocazia CERF 2007, premiul fiind de invitatii la eveniment, nu a ciripit nimeni la ziar desi au aflat profesorii. Cand anul trecut am fost pe primul loc la clasa a zecea la concursul Winners, am primit un cacat de carte de nivelul clasei a saptea maxim, si evident profesorii care stiau au omis sa sara cu trambita la ziar.  Anul trecut, cand am aflat tot din ziar ca un elev de clasa a zecea a reusit la testul Cambridge, eu habar n-aveam ca se putea da in clasa a zecea testarea. Si nu sunt singurele exemple…

Oare cum face ca unii sunt informati de orice concurs posibil, iar eu aflu doar din ziar ca s-au afisat rezultatele. Oare nu pup destul fund in institutie? Oare nu ma fac destul de remarcat? Singurele etichete care mi-au fost datae de liceu, in ciuda faptului ca il puteam reprezenta cu succes la concursuri si alte activitati, a fost cea de satanist, rocker pletos si nespalat, si un inabil in toate domeniile.

Acum nu vreau sa spun ca m-am ofticat si mi-am facut zile amare ca pe mine nu m-au publicat in ziar, nici nu voriam si nici n-aveam nevoie, dar sunt sigur ca nici unul dintre cei sus mentionati nu au obtinut acele rezultate pentru a aparea la ziar, ci le-au facut pentru ca li s-a parut interesant, pentru ca au vazut o oportunitate de a se afirma si de a-si incerca norocul si talentul. Uita asta ma roade pe mine pana in rarunchii sufletului meu, de ce eu, care imi doresc mai mult decat orice ( ma rog, aproape orice ) sa ma afirm pe unde pot, poate poate ma va ajuta cu ceva in viata asta de cacat, nu primesc niciodata informatii despre posibile concursuri cu posibilitati de afirmare pe o scara larga.

Asa ca in incheiere, daca inca nu sunteti liceeni, evitati roman voda daca vreti sa va afirmati in vre-un domeniu scolar, pentru ca domniile lor de profesori sunt prea ingamfati si egoisti sa acorde sanse tuturor, in rest e un liceu ok pentru copii rockeri sau de oricare gen care nu vor sa iasa in evidenta cu nimic. Si daca v-a pus deja naiba sa fiti liceeni cenerevisti, ori imi dati dreptate, ori imi dat dreptate…

Si daca domnul google ma arata printre raspunsuri atunci cand cautati cnrv… cititi cu luare aminte si sa stiti ca tot ce va impartasesc sunt intamplari si invataturi de pe propria piele. Doar nu as vrea sa fac un nume rau liceului…

y hallo thar!

I’ve stumbled upon some cards that feature some artwork that looks awkwardly like Vasilica – The Story back when it started…

I’m surprised how people can think alike in artistic and minimal ways.

http://www.mymilliondollaryear.com/rejected/ is where you can find these gems.

Kudos to the author(s)

mda

Valentine’s day… acum un an scriam prostii gen… azi nimic nu e diferit, asa ca hai sa traiti cu o poezie si daca sunteti singur ca mine, sa bem o bere si sa radem de cei care au trebuit sa petreaca ziua de azi cu femeia (sau barbatul daca sunteti fete sau gay).

The Morning Poem

(pizdos ca e pe engleza, nu?)

 

I woke early one morning

The earth lay cool and still

When suddenly a tiny bird

Perched on my window sill,

He sang a song so lovely

So carefree and so gay*,

 That slowly all my troubles

Began to slip away.

He sang of far off places

Of laughter and of fun,

It seemed his very trilling,

Brought up the morning sun.

 I stirred beneath the covers

Crept slowly out of bed,

Then gently shut the window

And crushed his fucking head.

*gay adica happy, douchebags!

Hai bahtalo!

am din nou incredere in viitorul umanitatii

sa va spun sincer, odata cu o anumita varsta am inceput sa ma gandesc la ce e posibil sa realizez in viata, stiti voi… casatorie, copii, slujba, my house… dar la partea cu copiii imi treceau fiori pe sira spinarii. intotdeauna am avut impresia ca a avea un copil este un chin teribil pana cand acesta ajunge prin clasa a III-a, dar in general copii de sub 10 ani ma terorizeaza. asa ca din motive diverse eram sigur ca nu voi vrea copii… niciodata.

dar pot spune din nou “Mustumesc StumbleUpon!” pentru ca prin pierderea constanta de timp pe care mi-o cauzeaza am ocazia de a citi si a vedea multe lectii de viata care dupa caz mi le insusesc… astazi stumble upon mi-a demonstrat printr-un filmulet ca parintii isi pot educa (virgula) copiii astfel incat sa evite ca acestia sa devina niste rasfatati cu ideologii formate de Cartoon Network. acest filmulet m-a invatat ca prin perseverenta in invatare si eu voi putea avea (candva) copii ca acestia…

actiunea din film se petrece in state, in cadrul unei familii de ziua fiului lor de 9 sau 10 ani. familia era (sau este) intr-o situatie financiara nu prea stralucita in sensul ca nu ii puteau implini visul fiului de a avea un xbox 360. si ca sa fie colac peste pupaza, baiatul nu mai avusese o zi de nastere reusita de cativa ani buni deoarece acesta era tot timpul ranit si cu un an inainte avusese clavicula rupta de la un accident la un meci de fotbal prin vecini.

parintii erau nevoitit sa il minta pe copilas ca vor inchiria o consola intr-un week-end ca sa se poata juca, dar in acelasi timp facandu-i cunoscut faptul ca nu au bani sa ii cumpere una.

dar de ziua lui au facut niste eforturi si au strans bani si impreuna cu banii de cadou de la unchiul si matusa copilului i-au cumparat un xbox 360 pachet cu halo3, un joystick suplimentar si niste carti.

reactia o veti vedea in film:

copilasul mi-a rupt inima in doua, a ramas blocat, a inceput sa planga, ba chiar ii parea rau crezand ca parintii au cheltuit prea mult cu el, si-a oferit banii lui stransi ca sa compenseze cheltuiala parintilor, s-a comportat ca un adevarat om matur in gandire la o varsta asa de mica…

copilul isi merita jucarica noua pana la capat pentru ca nu s-a milogit si i-a plans pe parinti si nu s-a dat cu fundul de pamant sau orice alte mijloace de santaj care le-ar folosi orice copil, el a zis ca si-ar dori un xbox, parintii i-au spus ca nu au atati bani si s-a incheiat descutia, asta da copil…

comparat cu altii de genul

nu e rau dar copii atomici sunt stresanti rau

sau

sau

ok ultimele doua sunt un pic mai mari dar sunt un exemplu bun de ce o o palma peste fata nu strica niciodata…

asa ca daca voi avea copii, vreau sa fie ca baiatul cu xbox-ul si nu ca restul…

dar mai putin conteaza ce vreau eu, cat conteaza cum stii sa iti educi plozii sa nu ajunga sa iti spuna ca nu vor masina rosie sau ca nu o vreau acum

macar stiu ca se poate sa fie si copii recunoscatori si respectuosi…

Kudos for the parents

guess what!

nu pot sa dorm, dar deh… imi satisfac plictiseala si singuratatea cu o idee care mi-a dat-o stumble upon (ca de obicei) limericks! Da, poezie… am mai avut eu apucaturi cu haiku-uri scrise pe pereti si pe unde apucam, si asta cred ca o sa-mi treaca la fel de repede… dar ce-ar fi sa impartasesc creatiiile incipiente… Daca cititi articolul care are link mai sus (d’oh) veti observa ca limerick-ul are de obicei conotatii naughty deci… inainte…

Candva fus-un om din Bacău,

La curte tinea un dulău.

Si-ntr-o buna zi

El se repezi

Si vru sa il ia de… picior.

Multumiri de rigoare pt internet, stumble upon si wikipedia

Thank you, good night…

*later edit*

stiu e pustiu e-ntuneric si eu ma cac pe mine de ras la niste poezioare din astea…

deci prin urmare… exemple:

There was a young chemist from Ryde,
Who drank a foul poison and died.
It was ortho-hydroxy-
para-methoxy-
tri-nitro benzaldehyde!

 

A tutor who tooted the flute

tried to tutor two tooters to toot
said the two to the tutor,
“is it tougher to toot, or
to tutor two tooters to toot?”

 

There was a young whore from Kaloo
Who filled her vagina with glue
Said she with a grin
“If they pay to get in,
they can pay to get out again too!”

 

A dozen, a gross, and a score
plus three times the square root of four
divided by seven
plus five times eleven
is nine squared, and not a bit more!

 

Remember that artist quite quaint,
who swallowed some samples of paint?
All shades of the spectrum,
flowed out of his rectum,
with a colourful lack of restraint.

 

There once was a vampire named Mable,
whose periods were really quite stable.
And every full moon,
she’d get out a spoon
and drink herself under the table.

(asta e una care am citit-o demult dar am crezut ca e doar un one hit wonder)

 

There was a young fencer named Fisk
Whose swordplay was agile and brisk.
So fast was his action,
The Lorentz contraction
Diminished his sword to a disk.

 

 

 

A couple named William and Ellie
spent their honeymoon belly-to-belly,
because, in their haste,
they’d used library paste
instead of petroleum jelly.

 

There once was an X from place B,
That satisfied predicate P,
He or she did thing A,
In an adjective way,
Resulting in circumstance C.

 

There was a young sailor from Brighton,
Who said to his girl, “You’re a tight one.”
She replied, “Bless my soul,
You’re in the wrong hole;
There’s plenty of room in the right one.”

 

A dying mosquito exclaimed,
“A chemist has poisoned my brain!”
The cause of his sorrow
Was para-dichloro-
Diphenyl-trichloroethane

 

A woman in liquor production
Owns a still of exquisite construction.
The alcohol boils
Through magnetic coils.
She says that it’s “proof by induction.”

 

A poet ran out of ideas;
Because he had no more ideas;
He repeated himself,
By repeating himself,
Because he ran out of ideas;

 

There once was a Minister’s daughter
who hated the pony he’d bought her,
’til she found that it’s dong
was as hard and as long
as the prayers that her father had taught her.

 

 

 

 

A priest of a hundred and seven
Had the hots for a boy of eleven.
He quickly arranged
For the boy a sex change
(Since he wanted to get into Heaven.)

 

There was a young girl of Aberystwyth
Who took grain to the mill to get grist with.
The miller’s son, Jack,
Laid her flat on her back,
And united the organs they pissed with

 

There once was a stupid young guy
Who caused his ex-girlfriend to cry
For while surfing the net
He accidentally set
His homepage to dickgirl hentai

 

Famous books rewritten as limericks: Moby Dick

 

The Pequod, a good whaling craft
Had a captain decidedly daft.
The whale caused the boat
To cease being afloat
And Ishmael survived on a raft.

 

A man named Bob had a thirst
To learn pi ’til his brain almost burst
He learnt all the digits
But soon he did fidget
When asked to recite in reverse

 

A mathematician confided
that a mobius strip is one-sided,
and you’ll get quite a laugh
if you cut it in half,
for it stays in one piece when divided.

ok, ok good night…

E tarziu

Si eu vroiam sa fac un post serios… dar mai bine va arat asta…

si asta…

THE GAME!

RoBlogFest 2008

salut din prealabil editia de anul acesta a RoBlogFest, si participarea de asemenea…

may the best blog win, because it shure won’t be mine (i guess)…